Nu există un criteriu valid bazat pe progresie pentru inițierea controlului miopiei. Vârsta este cel mai important factor în anticiparea progresiei, copiii mai mici înregistrând progrese mai rapide. Alți factori sunt etnia, sexul copilului și antecedentele parentale. Părinții trebuie informați că în majoritatea cazurilor miopia va crește, precum și despre opțiunile de tratament care ar trebui inițiate cât mai curând după debutul afecțiunii și continuate până la stabilizarea miopiei, spre sfârșitul adolescenței sau chiar puțin după 20 de ani.

Singurele excepții de la a trata toți copiii cu miopie sunt miopia patologică/congenitală cu debut înaintea vârstei de 5 ani și miopia asociată cu sindroame genetice (sindrom Marfan, Stickler, Donnai-Barrow), pentru care nu există studii care să susțină eficiența tratamentelor obișnuite de control al miopiei.

Studiul COMET, care a urmărit timp de 6-11 ani 426 de copii de etnii diferite, a estimat că practic nu există miopie stabilă la 8 ani, doar jumătate dintre copii au miopie stabilă până la vârsta de 15 ani, 77% până la 18 ani și 90% până la 21 de ani. Miopia se stabilizează la majoritatea miopilor până la vârsta de 24 de ani, cu excepția miopilor mari. Deci, chirurgia refractivă o putem recomanda după 24 de ani.

Progresia miopiei se reduce odată cu înaintarea în vârstă. Este de aproximativ 1 dioptrie pe an la 7-8 ani și ajunge la 0.5 pe an abia la 11 ani. La majoritatea copiilor mici, miopia progresează, deci înainte de 11 ani orice copil miop ar trebui tratat, fără să așteptăm să evaluăm progresia. Abia după 11 ani putem aștepta 6 luni, să evaluăm progresia și să inițiem tratamentul ulterior.